metropola singuratatii

 se plimba pe strazi artistii

uitandu-se la cer

ca si cum ar privi prin el

ca gestapoul

evreii indragostiti

din camerele secrete.

 impusca pasarile sa iti cada in brate

calde,

salvarea este intr-o moarte divina

care pare sa apropie -

ca ne sunt zborurile 

avioane de hartie.

criminali dintr-o prea mare tristete.

impaiem dumnezei.

ne vorbim din ei carti de rugaciuni

intr-o auto-imaginata iertare dorita,
aproape erotica.

imi ridic credinta in pumnul drept

ca pe o sperietoare de ciori

incercand sa-mi fac loc prin multime,

doar,doar sa prind un loc in fata,

de parca pe scena actorii ar simplifica intelegerea.

am buzunarele pline de prospecte de medicamente.

n-am gasit niciunul care sa-ma trateze de grotescul

sperantei.

invinuiesc oglinda

ea mi-a aratat pamantul din mine inflorind.

trandafiri sfiosi.

trec peste degetele copiilor 

tancurile rusesti

cu tunul indreptat spre cer

ca o scara.

aceasta este calea - se aude in megafon.

metropola singuratatii se cutremura,

artistii isi ridica privirea la unison

si trag.