iar cand noi nu vom mai fi
vor ramane in locurile noastre
statui privindu-se in ochi
(degetul tatalui
aproape atingand,
dar niciodata atingand
degetul omului)
iarta-ma.
iarta-ma.
isi ziceau pietrele
tacand
este nevoie de moarte pentru intelegere
ca apoi ea sa nu mai foloseasca nimanui.
wow. Foarte puternica poezia ta. Imi plac imaginile tale, undeva intre concret si abstract, in orice caz ma tulbura poezia ta prin mesaj si felul in care il transmiti. O tema importanta. Imi place si ca e scurta si la obiect poezia.
RăspundeţiŞtergeresarut mana mult, dia >:D< te pup
RăspundeţiŞtergere