tacand n-o sa faca nimeni nicio revolutie.
linistea imi aduce aminte de-o adunatura de oi
impingandu-se una in alta,
moale si alb si lanos
intr-un pariu al nebehaitului -
prima care behaie este adusa la taiere.
linistea imi aduce aminte de un sir de dominouri
care se prabuseste fara niciun sunet.
nicio isterie
nicio parere
alb
negru
cresteti vii in sicrie antifonate
fara dreptul de-a va striga moartea,
neputinta de-a te ridica din multime
incovoaie precum caratul crucii pe golgota
A
A
A
cand o sa ajung in fatza ce o sa zic
daca imi pierd glasul
daca ma inrosesc ca un clovn
A
A
A
tacerea - un detergent ieftin
sau lacrimile de la ceapa
pe interiorul hainei
captuseala zdrelita
ulcerul schelalaind ca un caine lovit
toiul noptii
cei care nu dorm in cei care dorm
se intorc de pe o parte pe cealalta
implorand sa li se dea somnifere
anestezice
morfina
un oras iluminat
de oameni plansi
care isi plimba penitza ca pe o coada
in coltul ochiului
nicio alarma ,
nicio sirena,
doar marea asta larga
inghititoare de orice
ca un interior de balena
care nu simte
strapungerea cutitului
mumii ale adevarului
infasurate in minciuna
unui alt film de groaza la care nu se mai sperie nimeni
stam impreuna de dragul copilului
de craciun ne facem ca zambim parinteste
este prea tarziu
sa mi deznod mainile de la spatele de scolar
si sa dau cu pumnul in banca
este prea tarziu
sa ma ridic in picioare - a spus omul ingenuncheat in fata animalului
ca in fata icoanei
daca vrei , mananca-ma.
oare l-a mancat?
si daca da
ce a mai ramas din el?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu