Trofeul. Ceva de pus pe raft si privit inapoi ca o umbra demna de forma-ti.
- din lemn, piatra, plastic, sticla sau alte cate si mai cate materiale nepalpabile. -
Amintiri.
Poze in rama.
Ombilicuri vii.
Adaposturi.
Apusuri frumoase.
Da, trofeul este un apus frumos. Nu un sfarsit demn, ci un apus bland. Un diapozitiv in culori, o cana cu lapte cald , ceva placut la atingere, poate un portelan maleabil si moale.
Uneori seara imi mangai trofeele pe cap ca pe niste copii si ele imi zambesc de noapte buna. Nu le pun in geam, caci nu le plac trecatorii, ii considera curiosi. Defapt nu le-am scos niciodata afara. Imi este teama sa nu le sparg in vreo noapte in care as fi in stare sa zdrobesc orice. Tremurul bratelor ridicate la zid il pun pe foaie ca intr-un cardiograf. Este frica de pistol din orice, ca o ceatza acoperind intelesul atunci cand toate devin animale.
O linie desenata pe perete de un copil mic , de la un capat la celalat al casei. O simti ca pe un streang. Copilul tau iti face asta. Oglinda ta iti face asta. Si atunci cazi in genunchi in fata trofeelor ca in fata icoanelor. Cine esti si de ce, cine sunt si de ce?
Clipa. Diamantul. Coroana.
mai decembrie august 2005 2009 2011
respiratie gura la gura
iti umfla pieptul cu aer poleit
adu-ti aminte de templul din delphi
dintotdeauna acolo
si el si oracolul
ca un iubit permanent
trofeul cu buzele lipite de buzele tale
il cunosti, da?
hai, respira.
portelanul se dilata si
te cuprinde ca o papusa ruseasca
cu par lung, negru, cu piele fina.
ombilicul ca o inima
il simti in frunte
ca intr-un camp de maci, palpaind rosu
ochiul de nou nascut -
il imping inauntru
altfel au sa-l loveasca
cum l-au lovit pe bocelli
in joaca.
oglinda ta iti face asta ,
inoata in ea dincolo de geamandura
copilul te trage de picioare in jos ca o alga
tremurul bratelor ridicate la zid
si atunci cazi in genunchi
sub apa
sub nisip
in centrul pamantului
respiratie artificiala gura la gura
trofeul
centrul pamantului,
trofeul
phuah
scoate capul ,
un apus frumos
nepal
sri lanka
qatar
ia-le in brate ca pe niste femei,
trofeele
si cate si mai cate materiale nepalpabile.
esti viu.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu