duminică, 22 ianuarie 2012

adapost

frica
si
capastrul de cal
ce trage inapoi
spre amintire

-

animal inaripat cu frica de cer.
inaltul ce ascunde
inger
sau
fantoma -
nimeni nu stie,
caci mai sunt si altii.
e
alb
in fata ochilor
ca un leshin,
ca o leshie -
capastrul meu de cal
pus in mana de un invatator daruit
cu stiinta
jarulului pe care imi paseste zburatorul.

incet pe aici.

sunt lucruri care dispar
si apar
ca
maruntul de buzunar,
sunt lucruri care apar si dispar
ca
parintii,
ce ai putea sa faci decat sa le saruti pamantul
cu un gand,
sa le lasi coroană de flori
singuratatea din tine,
apoi sa pleci
spre altele.

sunt cai albi care trec prin
fata caselor noastre,
si ei ca si noi
se indreapta spre
adapost
tarandu-si capastrul ca pe o sansa
la
devenire.

2 comentarii: