Patetismul ma deregleaza nervos ca o urzica pe un drum stramt, deoarece ca eu imi port in dezbracare tot ce am mai bun la purtare. Vezi? Metafora mea va fi intotdeauna perfecta, caci mlashtina m-a cernut ca un Dumnezeu pretentios.
Sunt un spectator obscen intr-o intersectie in care m-am asezat turceste lasandu-ma sa ies din mine ca un sarpe pe o muzica ambientala. Metafora perfecta vine din vulgaritatea mea educata in scoli de corectie barbatesti. M-am ras in cap si m-am prefacut a fi ce nu sunt pentru a ajunge sa fiu ce sunt acum. Mi-am ales porumbeii mesageri ca pe calai, sau calaii ca pe porumbei mesageri, in timp ei s-au imblanzit devenindu-mi parinti.
Femeile veneau si ii mangaiau ca pe caini, ca pe copii, pentru ca ele nu intelegeau.
Urasc femeia care scrie ca pe o mama care si alapteaza pruncul dincolo de termen. Urasc femeia care scrie ca pe o dresoare care nu stie sa plezneasca cu biciul in tzarana leoparzilor- pentru ca femeile plang, femeile nu scriu, ele plang in scris ca bocitoarele angajate sieshi. Poezia este un cancer, nu o isterie cautandu-si salvarea in coltzul strazii unei foi cu o semnatura de petitie pentru acceptarea sociala a curvelor.
Respectul meu este si el un barbat care daca te pune capra
e bine sa fii una neagra
ca sa te futa bine.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu