nu este suficienta
nici insula asta
nici orele ei tarzii
ca poeziile pe care mi le numar pe degete
ca pe femeile frumoase care trec pe o strada aglomerata
dintr-o metropola in care ceatza
se aseaza ca linistea
plantatiei de orez
care imi ajunge pana la braul fruntii
pe care desenai
tu
cu degetul inelar
o carare
pentru tot ce va fi sa treaca dincolo de
marea asta care inghite
totul,
zdrobind sub talpi
neajusul omului
ca pe o aripa lepadata
a primului inger.
nu este suficienta insula asta
nici daca ne-am fi nascut din aceeasi mama
si am avea dreptul sa ne iubim -
fiind singurii
si ultimii
frica mea
este styxul si
barcile in care ard pheonixi
si totusi sunt si
barcile in care renasc -
insa nimic din toate astea nu mi-ar fi suficient
pentru a intelege
ca singuratatea
nu dispare
nici macar atunci cand
se moare imbratisat.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu