inchisoarea libertatii

bacșiș

2012-02-01T15:44:00.003+02:00

- este un fel

in care ating curvele,

neluand nimic

decat cele

cateva bancnote

de care isi vor lua o alta

imbracaminte sexi

si o privire

senzuala. -

ce ti s-a-ntamplat?

raspunde.

orchestra se opreste,

invitatii isi intorc privirile curioase spre ei.

ce ai?

de ce plangi?

zi, ma,

de ce plangi?

ce nu iti place?

ce ti s-a-ntamplat?

orchestra
si

invitatii

se intorc la ale lor.

uitati,

stiu ca nu o sa ne mai vedem.

stiu ca

fetele ca mine

vin si pleaca.

se pierd ziua

printre cititoarele din metrou,

tragand cu ochiu la citate celebre

doar, doar

sa impresioneze

la un moment dat

vreun scriitor -

nu stiu la ce folos

ca si asa

nu le spun bine

si apoi zambesc tamp

cerandu-si scuze.

zambeam, incercand sa le imit.

zambea si el

tot tamp.

-as fi vrut sa fur asta.

asta si

camasa cu miros scump

ca pe un citat

din "parfumul",

nu ca si cand as vrea sa-l spun cuiva,

ci asa,

sa il tin pentru mine.-

iertati-ma,

nu pot sa ma culc cu dumneavoastra,

imi placeti prea mult

si daca ma indragostesc

fute

tot.

stiti,

fetele ca mine -

ele vin si pleaca.

vom face tot ce putem pentru dumneavoastra

2012-01-26T16:07:00.004+02:00

Vom face tot ce putem pentru dumneavoastra. Nu trebuie sa uitati acest lucru nici atunci cand muriti. Noi am facut tot ce am putut pentru dumneavoastra - ecoul prapastiei sta ca o plasa in stare sa prinda nelinistea.

Am facut minciuna pentru dumneavoastra,

Am facut adevarul pentru dumneavoastra,

aziluri de batrani in care va puteti petrece tot restul vietii.

Falsificatorul de fericiri se plimba prin tramvai ca un vanzator de servetele – poate doriti sa va stergeti lacrimile, doamna, nimeni nu trebuie sa stie.

Tineti strans sugativa in palma, atingeti cu ea tot ceea ce vreti sa ascundeti.

Portelanurile chinezesti isi asteapta autobuzul.

Inca o dimineata cu lumina putina si nu se va uita nimeni urat la noi.

In cautarea unei case regale.

In cautarea unei petreceri de gala.

Dar sub masca ce ascundeti? caci se termina si carnavalul.

La culcare, sub perna ca un dinte de lapte sta frica.

Asteapta omul sa o dea in schimb pe ceva mai bun.

Un calmant pentru un somn linistit si totul va trece. Intunericul inchide ca o regina noptii inauntrul sau -

intai o pleoapa,

apoi a doua.

Nu va uitati in ochii oamenilor,

sunt plini de ciment

cu flori crescute prin crapaturi – asa plang.

Vom face tot ce putem pentru dumneavoastra.

Nu va pierdeti speranta.

Uitati aici o biserica.

Uitati aici un iubit.

Un caine pe care sa il plimbati. Ceva care sa se intoarca.

Ceva care sa nu plece.

Dar sub masca ce ascundeti?

Ascundeti singuratatea ca o urzica intorcandu-se spre sine.

Ascund

creionul meu legat cu un cordon ombilical de biroul receptiei.

Am mai completat inca o fisha

si inca una.

Adorm cu fruntea cazuta pe birou luandu-l drept pantec.

Veti face tot ce puteti pentru mine?

Veti face

puteti

mine?

http://www.youtube.com/watch?v=ReLllNkqcxw

adapost

2012-01-22T02:05:00.002+02:00

frica

capastrul de cal

ce trage inapoi

spre amintire

animal inaripat cu frica de cer.

inaltul ce ascunde

inger

fantoma -

nimeni nu stie,

caci mai sunt si altii.

alb

in fata ochilor

ca un leshin,

ca o leshie -

capastrul meu de cal

pus in mana de un invatator daruit

cu stiinta

jarulului pe care imi paseste zburatorul.

incet pe aici.

sunt lucruri care dispar

si apar

maruntul de buzunar,

sunt lucruri care apar si dispar

parintii,

ce ai putea sa faci decat sa le saruti pamantul

cu un gand,

sa le lasi coroană de flori

singuratatea din tine,

apoi sa pleci

spre altele.

sunt cai albi care trec prin

fata caselor noastre,

si ei ca si noi

se indreapta spre

adapost

tarandu-si capastrul ca pe o sansa

devenire.

poate poezie de dragoste

2012-01-18T05:47:00.001+02:00

nu este suficienta

nici insula asta

nici orele ei tarzii

ca poeziile pe care mi le numar pe degete

ca pe femeile frumoase care trec pe o strada aglomerata

dintr-o metropola in care ceatza

se aseaza ca linistea

plantatiei de orez

care imi ajunge pana la braul fruntii

pe care desenai

cu degetul inelar

o carare

pentru tot ce va fi sa treaca dincolo de

marea asta care inghite

totul,

zdrobind sub talpi

neajusul omului

ca pe o aripa lepadata

a primului inger.

nu este suficienta insula asta

nici daca ne-am fi nascut din aceeasi mama

si am avea dreptul sa ne iubim -

fiind singurii

si ultimii

frica mea

este styxul si

barcile in care ard pheonixi

si totusi sunt si

barcile in care renasc -

insa nimic din toate astea nu mi-ar fi suficient

pentru a intelege

ca singuratatea

nu dispare

nici macar atunci cand

se moare imbratisat.

anunturi matrimoniale

2012-01-18T05:27:00.002+02:00

ma gandesc cum sa scriu nenorocitul asta de

anunt la ziar

"caut barbat de aceeasi varsta cu mine sau mai in varsta

pentru o escapada romantica la tropice

- tropicul racului

sau al cancerului -

pentru a ne simti ca-n paradis!"

nu, nu,

nu e bine.

fac anuntul ghemotoc si il arunc la gunoi.

este prea siropos

si suna a henry miller,

nu.

"caut barbat de aceeasi varsta cu mine sau mai in varsta

pentru o aventura..."

nu, nu,

nu caut aventuri

ca s-ar intelege ca sunt o

si asta ar fi exagerat.

caut amic de drum - nu merge

caut tovarashie - nu, e ceaushist.

caut insotitor - suna a bagajier.

caut partener - suna a "de viatza".

nu, nu,

n-o sa ajung in asa hal incat sa dau anunturi matrimoniale.

mai bine ma imbrac intr-o rochie eleganta,

ies intr-un local select

la o cafea si un trabuc

sa imi ceara un domn prezentabil

un foc si...

-am lasat acest anunt scris pe servetelul din cafenea.

ai fi putut sa fii tu,

numai ca eu nu agat in cafenele,

eu doar scriu poezii pe servetele

barbatilor singuri

care isi cauta o femeie.

desigur

2012-01-18T05:25:00.001+02:00

imi aduc aminte.

alergam

coborand treptele

cand un barbat m-a strigat pe nume -

ce nume ca nu stia cum ma cheama -

zicandu-mi sa ma opresc, (pantofii imi erau la locul lor,da, erau, cu siguranta erau)

m-am intors spre el ,

el mai inalt decat mine

- bine, erau si scarile -

tacea

cu becul standu-i deasupra ca un halou

si zambea -

un zambet un pic rusinat,

cumva plapand.

este tot ce imi aduc aminte din seara aceea.

politica alegerii nimicului

2012-01-13T22:53:00.001+02:00

Adica totul se rezuma la a alege intre bine si rau, la a deosebi binele de rau pentru a alege una din astea doua si astfel toata lumea se poate imparti in lucrurile bune si in lucrurile rele : lucrurile bune care iti fac bine la sanatate si lucrurile rele care iti fac rau la sanatate.

Imi aduc aminte de tipii aia care veneau la gradinita sa ne invete cum sa ne folosim periutele de dinti: E bine sa frecati asa, nu asa. Imi aduc aminte si de tipii aia care veneau la scoala sa ne invete cum sa folosim absorbantele si prezervativele: E bine sa il puneti asa, nu asa.

D-asta sunt ce sunt astazi, pentru ca o echipa de oameni instruiti mi-au explicat in detaliu ce este bine si ce nu este bine pentru mine, atat de bine incat nici nu mai aleg eu pentru mine, e suficient ca citesc doua reviste de moda citite de majoritatea si este suficient ca am prieteni care sunt stiuti de alti prieteni ca asculta muzica buna ,asadar cu siguranta voi asculta si eu muzica buna, cu siguranta voi manca ce este mai bun pe piata, cu siguranta voi vedea intotdeauna cele mai bune filme.

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

Am o problema. Mie nu imi convine. Nimic nu imi convine. De ce? Pentru ca n-am avut dreptul sa imi aleg. Pentru ca mi s-a zis ca am dreptul sa aleg, insa nu mi-am ales niciodata. Am doar impresia ca imi aleg. Sunt o revoltata,caci am impresia ca doar am impresia ca imi aleg si asta ma stanjeneste pana la culme. revoltata pe revolta-mi proprie.

acum stau aici in fata voastra intr-o poza , eu cu dintii mei albi la vedere pentru ca tot ei m-au invatat si cum sa pozez. frumos. stilat.

i grew into this.

we all did.

Uite, am sa zic ceva si nu zic ca este corect sau gresit.

Suntem nimeni.

Asta este problema mea. Arunca un copil de o luna intr-o pestera sa creasca singur si ai sa intelegi ce zic.

Eu sunt mai bun ca tine insa,

insa

eu sunt mai prost decat toti ceilalti din clasa mea

pentru ca nu am incercat sa fiu mai bun decat ei,

pentru ca stiam ca ei sunt nimeni,

insa eu sunt mai bun ca tine.

am omorat pe cineva astazi si voi face puscarie pe viata.

PE VIATA. – o constructie interesanta.

pe viata cui?

pe viata mea.

pe viata unui nimeni. un gradinar cu trei clase primare.

eu sunt tipii aia de la gradinita cu pliante si sfaturi.

sau asta suntem. suntem tipii aia de la gradinita cu pliante si sfaturi.

pe un salariu mizerabil care ne cumpara increderea ca suntem

descoperirea peste noapte a unui star

abolirea sclaviei

o sansa sa imi public cartea la cea mai renumita editura.

acest nimeni

cu headlights ,

cu depresii de oglinda matinala

si extaz orgasmic nocturn.

in intuneric ne credem

pentru ca nevazandu-ne

ne suntem

si doar atunci.

imi ramane

piedestalul

cristalul

tajmahalul

tristetea

carnalul

imi ramane

ca un caine umil

ca un caine umil imi raman

cand toti pleaca acasa

si stiu ca sunt doar atat.

poftiti si dumneavoastra un pliant.

patetismul majoritatii femeilor care scriu ma deregleaza nervos

2012-01-11T03:45:00.002+02:00

Patetismul ma deregleaza nervos ca o urzica pe un drum stramt, deoarece ca eu imi port in dezbracare tot ce am mai bun la purtare. Vezi? Metafora mea va fi intotdeauna perfecta, caci mlashtina m-a cernut ca un Dumnezeu pretentios.

Sunt un spectator obscen intr-o intersectie in care m-am asezat turceste lasandu-ma sa ies din mine ca un sarpe pe o muzica ambientala. Metafora perfecta vine din vulgaritatea mea educata in scoli de corectie barbatesti. M-am ras in cap si m-am prefacut a fi ce nu sunt pentru a ajunge sa fiu ce sunt acum. Mi-am ales porumbeii mesageri ca pe calai, sau calaii ca pe porumbei mesageri, in timp ei s-au imblanzit devenindu-mi parinti.

Femeile veneau si ii mangaiau ca pe caini, ca pe copii, pentru ca ele nu intelegeau.

Urasc femeia care scrie ca pe o mama care si alapteaza pruncul dincolo de termen. Urasc femeia care scrie ca pe o dresoare care nu stie sa plezneasca cu biciul in tzarana leoparzilor- pentru ca femeile plang, femeile nu scriu, ele plang in scris ca bocitoarele angajate sieshi. Poezia este un cancer, nu o isterie cautandu-si salvarea in coltzul strazii unei foi cu o semnatura de petitie pentru acceptarea sociala a curvelor.

Respectul meu este si el un barbat care daca te pune capra

e bine sa fii una neagra

ca sa te futa bine.

2012-01-07T22:58:00.002+02:00

ma simt ca si cum as impodobi brazi de craciun
in camine de batrani cu alzheimer

si atunci
ce rost ar avea sa scriu o poezie mai lunga
de atat?

2011-12-28T17:42:00.002+02:00

e mort totul de dinainte sa se nasca.

statui

2011-12-28T15:38:00.002+02:00

iar cand noi nu vom mai fi

vor ramane in locurile noastre

statui privindu-se in ochi

(degetul tatalui

aproape atingand,

dar niciodata atingand

degetul omului)

iarta-ma.

isi ziceau pietrele

tacand

este nevoie de moarte pentru intelegere

ca apoi ea sa nu mai foloseasca nimanui.

metropola singuratatii

2011-12-27T02:36:00.003+02:00

se plimba pe strazi artistii

uitandu-se la cer

ca si cum ar privi prin el

ca gestapoul

evreii indragostiti

din camerele secrete.

impusca pasarile sa iti cada in brate

calde,

salvarea este intr-o moarte divina

care pare sa apropie -

ca ne sunt zborurile

avioane de hartie.

criminali dintr-o prea mare tristete.

impaiem dumnezei.

ne vorbim din ei carti de rugaciuni

intr-o auto-imaginata iertare dorita,
aproape erotica.

imi ridic credinta in pumnul drept

ca pe o sperietoare de ciori

incercand sa-mi fac loc prin multime,

doar,doar sa prind un loc in fata,

de parca pe scena actorii ar simplifica intelegerea.

am buzunarele pline de prospecte de medicamente.

n-am gasit niciunul care sa-ma trateze de grotescul

sperantei.

invinuiesc oglinda

ea mi-a aratat pamantul din mine inflorind.

trandafiri sfiosi.

trec peste degetele copiilor

tancurile rusesti

cu tunul indreptat spre cer

ca o scara.

aceasta este calea - se aude in megafon.

metropola singuratatii se cutremura,

artistii isi ridica privirea la unison

si trag.

Citate din . mine

2011-12-27T01:41:00.002+02:00

omul primitiv nu este omul instinctual, ci omul conformist.

Poezie de dragoste. Spate in spate

2011-12-21T00:55:00.006+02:00

auzi ca cica el inca iubeste oamenii. i-am raspuns ca si eu,

dar doar pe cei care nu indreapta degetul spre -

asa e cand cresti mare

si vrei sa privesti

copiii care se joaca dincolo de gardul

inaltat sa te tina in siguranta

si copiii te invata sa bei si sa fumezi

si aia mai mari te duc la femei sa vezi si tu cum e

sa-ti vari degetul in cer

ca intr-o budinca

si apoi sa ti-l vari in gura

cu tot cu parfumul ei

cu tot cu plansul ei ca pleci

ca poate n-o sa te mai vada niciodata

cu tot cu sireturile ei stranse intr-o funda mica

asa cum isi tine si bratele uneori in somn

si visele

si pe tine

intelegi, tu, iubitul meu?

fuga in cineva ca fuga spre o frunte pe care vrei sa o saruti

si doar atat

pe macara creste iedera rosie

ca o limba intinsa spre oaza

o mie si una de nopti

si doar atat

vine ora la care toti se intorc acasa

coboara de pe macarale

uitand ca o floare carnivora satula

cu asfintitul scurgandu-i se de

briceagul copiilor mai mari, infipt in trunchiul arborelui de boabab

ca in trunchiul lui Abel

coloanele infinitului

niste

scheleti dinamitati sa apuce

prabusindu-si carnea din inalt spre pamant

ca un buzunar plin de pietre si tot felul de vietati moarte

copiii te invata sa bei si sa fumezi

aia mari te duc la femei

sa ragi

ca n jungla

sa iubesti apoi

apoi sa urasti

sa te cateri cu unghiile pe picioarele lor

pe sanii lor

sa le vari sfarcurile in gura

sa le simti gustul

o data si inca o data si inca o data

degetul indreptat spre cer

tacand nu o sa faci nicio revolutie

2011-12-19T03:05:00.003+02:00

tacand n-o sa faca nimeni nicio revolutie.

linistea imi aduce aminte de-o adunatura de oi

impingandu-se una in alta,

moale si alb si lanos

intr-un pariu al nebehaitului -

prima care behaie este adusa la taiere.

linistea imi aduce aminte de un sir de dominouri

care se prabuseste fara niciun sunet.

nicio isterie

nicio parere

alb

negru

cresteti vii in sicrie antifonate

fara dreptul de-a va striga moartea,

neputinta de-a te ridica din multime

incovoaie precum caratul crucii pe golgota

cand o sa ajung in fatza ce o sa zic

daca imi pierd glasul

daca ma inrosesc ca un clovn

tacerea - un detergent ieftin

sau lacrimile de la ceapa

pe interiorul hainei

captuseala zdrelita

ulcerul schelalaind ca un caine lovit

toiul noptii

cei care nu dorm in cei care dorm

se intorc de pe o parte pe cealalta

implorand sa li se dea somnifere

anestezice

morfina

un oras iluminat

de oameni plansi

care isi plimba penitza ca pe o coada

in coltul ochiului

nicio alarma ,

nicio sirena,

doar marea asta larga

inghititoare de orice

ca un interior de balena

care nu simte

strapungerea cutitului

mumii ale adevarului

infasurate in minciuna

unui alt film de groaza la care nu se mai sperie nimeni

stam impreuna de dragul copilului

de craciun ne facem ca zambim parinteste

este prea tarziu

sa mi deznod mainile de la spatele de scolar

si sa dau cu pumnul in banca

este prea tarziu

sa ma ridic in picioare - a spus omul ingenuncheat in fata animalului

ca in fata icoanei

daca vrei , mananca-ma.

oare l-a mancat?

si daca da

ce a mai ramas din el?

poezia si poetul . pantec de imprumut

2011-12-16T12:32:00.000+02:00

pantec de imprumut.

femeia ta nu poate naste

ce nu poate naste o femeie,

si ce nu poate naste o femeie

poate intotdeauna poezia,

atunci

barbatii fut

razbunandu-se pe sine

in fata statuii lui zeus,cel cat ei toti la un loc,

lasandu-si pruncii la picioarele lui,

caci nu exista nimeni in afara de el

demn sa le fie tata -

poetul.

Trofeul - sau ce te tzine in viatza. Intelectualisme de ora tarzie.

2011-12-16T03:41:00.003+02:00

Trofeul. Ceva de pus pe raft si privit inapoi ca o umbra demna de forma-ti.

- din lemn, piatra, plastic, sticla sau alte cate si mai cate materiale nepalpabile. -

Amintiri.

Poze in rama.

Ombilicuri vii.

Adaposturi.

Apusuri frumoase.

Da, trofeul este un apus frumos. Nu un sfarsit demn, ci un apus bland. Un diapozitiv in culori, o cana cu lapte cald , ceva placut la atingere, poate un portelan maleabil si moale.

Uneori seara imi mangai trofeele pe cap ca pe niste copii si ele imi zambesc de noapte buna. Nu le pun in geam, caci nu le plac trecatorii, ii considera curiosi. Defapt nu le-am scos niciodata afara. Imi este teama sa nu le sparg in vreo noapte in care as fi in stare sa zdrobesc orice. Tremurul bratelor ridicate la zid il pun pe foaie ca intr-un cardiograf. Este frica de pistol din orice, ca o ceatza acoperind intelesul atunci cand toate devin animale.

O linie desenata pe perete de un copil mic , de la un capat la celalat al casei. O simti ca pe un streang. Copilul tau iti face asta. Oglinda ta iti face asta. Si atunci cazi in genunchi in fata trofeelor ca in fata icoanelor. Cine esti si de ce, cine sunt si de ce?

Clipa. Diamantul. Coroana.

mai decembrie august 2005 2009 2011

respiratie gura la gura

iti umfla pieptul cu aer poleit

adu-ti aminte de templul din delphi

dintotdeauna acolo

si el si oracolul

ca un iubit permanent

trofeul cu buzele lipite de buzele tale

il cunosti, da?

hai, respira.

portelanul se dilata si

te cuprinde ca o papusa ruseasca

cu par lung, negru, cu piele fina.

ombilicul ca o inima

il simti in frunte

ca intr-un camp de maci, palpaind rosu

ochiul de nou nascut -

il imping inauntru

altfel au sa-l loveasca

cum l-au lovit pe bocelli

in joaca.

oglinda ta iti face asta ,

inoata in ea dincolo de geamandura

copilul te trage de picioare in jos ca o alga

tremurul bratelor ridicate la zid

si atunci cazi in genunchi

sub apa

sub nisip

in centrul pamantului

respiratie artificiala gura la gura

trofeul

centrul pamantului,

trofeul

phuah

scoate capul ,

un apus frumos

nepal

sri lanka

qatar

ia-le in brate ca pe niste femei,

trofeele

si cate si mai cate materiale nepalpabile.

esti viu.

despre cei care se decid peste noapte sa devina artisti. intelectualisme de ora tarzie

2011-12-16T01:23:00.003+02:00

Intelectualisme de ora tarzie: uite , pur si simplu vreau sa scriu ceva. Cand pur si simplu vrei sa scrii ceva o iei de la zero, ca aici , si pe parcurs ajungi sa scrii despre ceva. Asa incep multi artisti. Nu ma autoproclam , insa fix acum mi-a venit ideea. Asadar : asa incep multi artisti, ei vor sa fie artisti. Intr-o plictiseala de 16 Decembrie 2011 se gandesc sa faca ceva diferit. Parca prea mult timp au vazut la altii si se intreaba de ce ei nu sunt in stare de asa ceva. Ei...pai cum sa nu fie in stare, sunt in stare.Ati vazut galeriile alea de arta cu tablouri rosii si un punct in centru? Cred ca sunt in masura sa inteleg simbolistica, dar exista un cod si aici, un cod al bunelor maniere, se simte si se miroase, asa cum se miros cainii la fund, ma scuzati de comparatie. Da , artistii se miros precum cainii la fund, ei stiu cum ce cat de ce unde pentru ce. Asa ca , atunci cand apare un caine de genul punct negru pe o pata rosie de 2 pe 2 incep sa isi puna intrebari daca ala este la randul lui caine. Oare este caine? Oare e o noua rasa? Asa incepe haosul latratului, toti devin suspecti si latra la punct ca la cainele plimbat in parc in lesa. Cu siguranta ce este plimbat in lesa nu este autentic in salbaticie, si domnilor , aceasta este salbaticie. Vom lua pensula cu rosu sa astupam aceasta mizerie si nimeni nu va mai sti despre asta niciodata , va asigur. Luati pensula cu rosu si astupati, ingropati-l pe nenorocit, ingropati-l pe pamfletar. Nu, nu ne place cum miroase fundul tau, nici al tau nici al celor din rasa ta.

Vrei sa faci ceva? Te plictisesti intr-o seara de 16 decembrie 2011 si te-ai gandit peste noapte sa fii artist? Mai gandeste-te o data, caci parca prea mult timp am vazut asta la altii si ma intreb de ce nu sunt ei in stare totusi sa faca ceva diferit.

Ma inclin , subsemnata,
cronicara dupa ureche.

asimptomatic 12 06 am

2011-12-13T00:12:00.002+02:00

unul dintre voi ma va trada. pixul nu o sa mai stea ca un soldat

cuvinte linistea mea adanca

frunzisul este des

opac

drumul fara margini se desfasoara varsand

de aici pana in varful muntelui

urcam pe o scandura subreda

nu ne lasa peretii sa vedem in oglinzi

fata alba de clovn

fa ochii mari

vizorul

mereu mic

cat porti la pantof

nu avem loc aici pentru tine

mergi si adu mi un pahar cu apa

mi se face rau

de la lumina

am ceva cu asta si cu asta si cu asta

citesc indicatii

prospecte

am obosit

linistea mea

papadie

incotro mergem

nici eu nu mai stiu

poate ca timpul

ac si ata

dantelaria clipei

muza sacra

tacerea epileptica

cade crucea de pe munte

peste toate cele sfinte

alearga

caine

te asteapta la capat

o luminita

zanganitul lanturilor

sunetul libertatii

poarta deschizandu se

8 9 3 5 6

coduri

gramatica geometrica

poezie fara sotz

scaparea este uitarea

nu ne cunoastem decat atunci

3 8 89 2

nu are sens ce zic acum

nimic gresit nimic intors

scaote banii inainte sa bagi la spalat

nu mai scoate limba la oameni

haotic haotic

gura mare la dentist

spune A

Am un copil

Am o mama

Amor

citeste de pe eticheta

astazi ploua

mi pun pulovar 3 4 90

mi au ramas mici oamenii

dincolo de baraj

se numeste curaj

Am de toate n Am nimic

cel mai bun din clasa cel mai bun din clasa

s a sinucis ieri

azi e cel mai jos

intelegem

nu ntelegem

astea se duc vin altele

nume prenume data nasterii

zi retardatule cum te cheama unde te a facut mata

izolarea imbunatateste relatiile cu ceilalti

sarut mana cum va mai merge

am o boala fara remediu

sunt

erou fara casa

nu pot sa ma opresc din salvat

uite un colac si inca unu

taci ca ne faci de ras oana

taci oana

taci

am varsat iar cutia cu medicamente

in fata clasei

radeti

de mine

cel mai bun dintre voi

s a sinucis ieri

el avea doua cutii

6 7 8 9

cand or sa se termine toate

cine mai esti

spune mi

ce cauti aici

par eu nebuna

sau ti-e tie

frica de temnitza?

frigul se lasa

dimineata asta

printre ultimele

uite pasarile cum zboara

departe

de tine

hai

mai e un pic

si gata

paper

2011-12-11T17:12:00.001+02:00

dead man, dead fawn

2011-12-11T17:03:00.001+02:00

Ma scuzati, dar va meritati moartea

2011-12-11T16:13:00.003+02:00

dresura de oameni
stirile de la ora 5
slujba saptamanala
cenzura
monotonia normalitatii dobandite
costumul impecabil
mersul cu spatele drept
pe interiorul cercului
circului
maimutze cu papion
inteligentza de eprubeta
canoane
fuga de microbi
deparazitare zilnica
spalat pe maini spalat de creiere
noul venit in icnhisoare tratat regeste
statul cu mainile la spate
obedientul inghitit in sec
reduceri
reduceri
reduceri
cartea bunelor maniere
biciul
cusca
o pereche de catuse cu puf

in fatza zidului
nimeni nu vorbeste cu nimeni
toti se aseaza in genunchi si asteapta sa se traga
nimeni nu are niciun glontz de spus
impotriva regimului

ma scuzati,
dar va meritati moartea.

sex in public

2011-12-10T21:16:00.004+02:00

sentimentalisme

o o o tu shakespeare

o femeie insarcinata

tzopaind de fericire

cu telefonu in mana

anuntandu-si toate prietenele

de realizare

desigur, nu mentioneaza ca a fost accidental

mandria

unei

iubiri

fascinante

alergand ca un copil in adidasi cu piuitori

piu piu in stanga

piu piu in dreapta

ce dracu v-a apucat pe toti

ca in sezon de sarbatoare

ma uimesc cuplurile amorezate-penibil

ca publicistica gratuita si proasta

un scaun de tramvai

eu la tine n brate

+o hatzaneala amuzanta

si un giugiulit cu mult scuipat

imi aduc aminte de cainele meu

in fata unei bucati de carne

imi aduc aminte de pavlov

si clopotelul lui

de telenovele

de o piesa ieftina de teatru amator

de calugaritele care si-ar dori in sinea lor si ele

nu plangeti

are si raiul un pretz

tac.

ma incrunt putin.

intorc privirea.

ma mai incrunt putin.

scrasnesc din dinti.

scrasnesc si ei de pe scaun.

scranseste si tramvaiul.

scrasneste si strada.

eu cred ca am sa cobor la prima.

si pavlov si

clopotelul lui

si femeia insarcinata

si copilul cu piuitori

si scaunul de tramvai

si hatzaneala
toti

dupa mine.

tiptil tiptil in sir indian ca o nevroza subtila
pash pash

STOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOP

STOOOOOOOOOOOOOOOOOP si ecoul

luati-va n * mea o camera

luati-va n * mea un bloc si ecoul.

Primul meu articol de ziar . "Nemultumiri contemporane." despre impotenta artistica

2011-12-06T18:28:00.007+02:00

Stim foarte bine sa vorbim despre atat de multe lucruri. Avem explicatii de orice dimensiune pentru orice. Ni le scoatem din buzunarul de la piept sau din indoitura sosetei si incepem sa ne tinem predica. Magicianul cu porumbei si iepuri si dresura de foci.

Fiind artist , stiu foarte bine ce este artistul – a spus bufnitza rotindu-si capul 360 de acolo, din centrul lumii. De aici se vede totul, aclama el, ca de pe un pilon din dictionare sau ca de pe un pilon de perne si hop ii mai sare una de sub fund, dar el nu observa acest lucru, caci orgoliul ii mascheaza diferenta de inaltime.

De ce m-am apucat sa scriu articole de ziar? Am considerat ca poezia nu merita argou si aroganta, nefiind critica de viata sau de teatru. In poezie totul este despre supletze, despre puterea de-a trage uratul prin inel ca si cum n-ar fi el de vina pentru infatisarea sa, dar cateodata el nestiind asta, isi poarta infatisarea ca pe o virtute aratand ca un porc mandru de marul care ii sta in gura , pe tava imparatului. Si atunci intrebarea este

Imparatul trebuie sa aplaude spectacolul, sa manance porcul sau sa il omoare in fata invitatilor?

Acesta va fi primul numar al rubricii “Nemultumiri contemporane”.

Necizelismele imi repugna. Grosolania afirmatiilor celor autoproclamati atotstiutori se plimba printre necultivatii blamati ca imparatul in pijamalele sale.

N-o sa vezi niciodata o statuie stergandu-si cacatii de pasare de pe umeri, caci considera ca nu ii sta bine cu ei in fata multimii. Statuia isi va accepta destinul, rahatul de pe epoleti si pamfletele scrise despre penisul parca prea mic. David nu se va chinui sa umbreasca lumea cu o erectie, demonstrand lumii ca Michelangello l-a subestimat. Artistii o fac intotdeauna. In fata inspiratiei se zvarcolesc ca in gaura de sarpe si pe acest perete de graffiti al nemultumirii lor apar mereu onomatopeele neamului.

Dupa nereusita de-a-si creste aripi din pamant virgin, Icarul nemultumit impinge de pe acoperis restul ingerilor ca apoi sa-i poata numi egalii sai

si in toata aceasta egalitate el totusi se proclama conducator.

Artistul stie ca nu poate fi peste multime, insa isi tine deasupra nonsalanta gesturilor ca pe un pocal al izbavirii neamului intr-un toast al prefacatoriei divine.

Vorbesc despre cei ajunsi pe culmi imaginate ca intr-un suprarealism al lui Dali. Suprarealismul ii lasa sa se miste precum duhuri ale cunoasterii.

*O galeata de vopsea rosie aruncata pe o panza alba ca o voma intr-o dimineata tarzie , dupa prea multa bautura si o curva ieftina.

*O poezie.

Sculptati omul, ridicati-l pe un piedestal, legati-va de el in chingi si sfori, paziti-l pe ploaie si zapada, sub 10 grade, sub 10 frici, sub 10 artisti cati vor face asta? Cine se vrea asemuit cand se vrea primul ajuns pe luna, fie asta si intr-un studio de filmari. Din carte sau de la televizor te vor crede toti. Mushamalizarea mass-mediei si a literaturii ingroapa realitatile, si da, exista realitati pana si in fictiune. Arata ca femeile ingropate la capatul patului lui Picasso. Arata ca urechea lui Van Gogh mancata de gurmanzi, ca o camila cu o cocoasa retezata si apa tzasnind pentru insetati.

Daca vreau sa vad fanfare militare vreau sa le vad sincere. Vreau sa le vad purtand flori in arme. Vreau sa priveasca din pamant si in cer cu increderea ca este de aici intr-acolo. Vreau sa vad arta lor umila insa stralucind ca o lama de sabie dupa stergerea sangelui in urma unui sacrificiu suprem.

Nu vreau sa le vad poeziile ca pe niste copii bogati strigand la lume despre tatal lor ceresc.

Vreau sa taca din gura

ca porcii cu mere in gura de pe tava imparatului

Voi lasati multimea sa aplaude si poate la un moment dat cativa va veti salva in pasari, iar daca asta va este drumul, veti zbura de aici , dintre noi,

cei de rand.

o, el, "artistul", acest Othello.

Ma inclin,

subsemnata.

TOTEMURI

2011-12-02T04:24:00.004+02:00

ma uit in gol -

este principala mea ocupatie.

astept

doar doar sa imi treaca ceva prin fata ochilor

sa imi distraga atentia.

nu ma mai impresioneaza nimic

in ultima vreme.

nu imi mai pasa de metafizica,

de centurile fotonice,

de dilatarea timpului.

nu imi mai pasa la cat te trezesti

cum iti canta alarma

cu ce te imbraci miercuri

cu ce te imbraci vineri

sau daca te mai imbraci

si unde te duci

asa

aranjat

nud

talamb

sau serios

cu atitudinea aia de stapanul lumii.

cateodata imi aduc aminte

de cate o raceala de-a ta

sau de-o durere de spate

cand faceam misto

ca iti sta mai bine lovit

ca oricum femeilor le plac barbatii in suferinta,

le da sentimentul ala de utilitate

si indispensabilitate.

cateodata scot foile cu poezii

si ma intreb cum am putut sa scriu rahaturile alea

despre ...si despre mai cate,

probabil eram mai nebuna pe vremea aia,

sau poate mai tanara,

sau poate mai pasionala.

pare-mi-se ca sufar de-o

desensibilizare in masa

ca de-un glont in piept,

cu siguranta m-a calit armata

inchipuirilor.

am dat din umeri si mi-a cazut precum praful

de pe epoleti

statuia eroului necunsocut

ca o camila

cu ochii umflati

in loc de cocoase

galopam de la locul faptei.

in fond si la urma urmei

ce-o cauta o camila pe campul de razboi?

cateodata ii inventam scuze:

surealismul.

dadaismul.

intr-o zi a disparut insa si camila.

cred ca defapt o uitasem eu

in vreun ungher intunecat

sau vreun nisip miscator.

si tu ?

tu oare ce animal erai

oare camila mea l-a intalnit vreodata?

si daca l-a intalnit

s-au iubit

in vreo vegetatie salbatica

ori la polul nord

sau poate in centrul pamantului?

10 saptamani in balon.

***

noi doi

impreuna

ca un

pleonasm

perfect

posibil atunci sa fi fost si tu

tot o camila.

sunt un om simplu - proza scurta sau autoportret minimalist

2011-11-23T17:00:00.009+02:00

Vorbeam cu mine. Uneori mai vorbesc cu mine, dar nu ca si cand as avea vreo boala. Vorbeam despre scriitori. Scriitorii nu sunt considerati muncitori, ei fac parte din societate ca niste carti din biblioteca. Ne place sa ii cititm ca apoi sa radem in sinea noastra de slabiciunile lor. Saracul Nietzsche. Saracul Bacovia. N-au avut parintii lor bani

sa ii vindece de cancer, de-asta se spune despre scriitori ca traiesc in saracie.

Fetitele se plimba in Cadillac si sug acadele gandindu-se cum ar fi sa ai un prieten scriitor, gandindu-se la cum ar fi sa le suga si lor acadeaua, sa ramana cu gura tapetata de litere ca o tipografie spalacita cu autograf in coltul buzei.

Eu nu dau autografe barbatilor, imi ziceam, eu scriu si cui ii place poate sa-si dea autograf singur ca din partea mea, oricum ar fi , asta nu mi-ar trata cancerul. Uneori vorbesc cu mine ca si cand as avea o boala. Cernobalul este de vina pentru toate mutatiile din lume, pentru copiii copaci.

Sunt un om simplu cu stiinta ca acest lucru nu se vede. Traiesc in hartie creponata ca intr-o tornada care si-a alipit tot ce a prins in cale. Sunt sigura ca daca ma despaturesti dintre toate astea vei descoperi un artefact cu doua trei organe silentioase si un zambet prostesc, un actor privind in pamant pe sub masca de carnaval.

Balerinele stau pe poante cu funditzele sugativelor bandajandu-le gleznele de sange, insa asta nu se vede niciodata. Cartea se deschide in timpul sinuciderii autorului despre care afli debea peste cateva zile dintr-o rubrica inghesuita de ziar, Saracul Bacovia. Oare cat sa poti trai intr-o locuinta lacustra pana sa te duci la fund? Traia boem printre nuferi ca printre funditzele bandajelor de balerina.

o femeie din sidef plimbandu-se prin iarna. o inchipuire de portelan.

sparge-ma sa imi furi aurul. smulge-mi luna de la gat si vinde-o tiganilor sa isi faca din ea dintii din fatza. nunta lor mai bogata decat va fi a mea vreodata. palatele lor mai inalte. copiii lor mai multi.

umbla dezbracata ca si cum ar avea pe sub piele romane de dragoste. ca si cum fulguie cu scrisorile lui trimise din razboi. ca si cand nimic nu o poate atinge.

pornografia inocentei,

nimic vulgar in cautarea ei.

Sunt sigura ca daca ma despaturesti dintre toate astea vei descoperi un artefact cu doua trei organe silentioase si un zambet prostesc.

Uneori vorbesc cu mine ca si cand as fi singura

sau ca si cand n-as fi deloc.

2011-11-23T15:27:00.001+02:00

esti doar un spectator. si tu doamna - o spectatoare

2011-11-22T17:28:00.003+02:00

esti doar un spectator,

iti vad bratele cum ar vrea sa se lungeasca

sa apuce,

sa sfartece,

sa mute de aici dincolo.

tu,

copilul de 1 an

prins in scaunul de siguranta

de pe bancheta din spate

fara nici macar

dreptul la moarte.

varsa-ti pe tine neputinta
ca o voma,

caci nu te va bate nimeni pe spate

sa-ti o ragai a schimbare.

esti doar un spectator.

esti doar un spectator

si tu doamna, doar o spectatoare.

monoloagele mele sunt top modele internationale

2011-11-21T06:06:00.001+02:00

monoloagele mele interminabile -

ca niste copii ajunsi dintr-odata

cei mai inalti din clasa,

nestiind nici ele cand si de ce,

simtindu-se desirate si strambe,

frazele cocosandu-si semnele de intrebare in dreptul intrandurilor,

dorindu-si sa aiba si ele puncte ca ceilalti copii cu pistrui.

intr-o zi le-au prins vorbind despre Dumnezeu

si au ajuns sa-si numere cuvintele pe liniute

ca zilele pe peretii inchisorii.

iarna asta o sa fie lunga

ca o coada la carne,

cu manecile ramase pana la coate

si pantalonii pana la genunchi.

uite cum rad de mine

copiii cu chitari de la cenaclu.

totusi in timp m-am obisnuit.

mi-am asemuit copacii ,

stalpii de telegraf si lumina caselor din cartier,

cate un actor celebru recitandu-le pe scena nationalului ,

primind apoi scrisori de la fani si buchete de flori.

intre timp au dat jos si regimul

monoloagele mele devenisera femei respectabile ,

90 60 90

cu inaltime de top model international,

mereu interesante cu semnele lor de intrebare

drept prezentze misterioase

-interminabila metafizica-

si uite cum nu mai rad de mine

barbatii cu chitari

de la cenaclu.

reclamele de pe marginea strazii

2011-11-21T03:45:00.000+02:00

nu va mai scrieti iubirile pe reclamele de pe marginea strazii, caci deseori pe ele se caca ciorile. PARDON.

sa nu uitam sa iubim trandafirii

2011-11-21T00:23:00.004+02:00

cand eram mica
cineva mi-a bagat teava pistolului in gura
si a tras,
mestecam guma si nici pana astazi glontzul nu s-a afundat atat de mult
incat sa ma doboare.
*
mi s-a spus ca sunt de nerecunoscut,
asta pentru ca imi port dispretul
in geaca de piele cu tepi.

nu imi strangeti in brate nemultumirile,
sunt copii cu rani pe sub piele.

niciodata frumosul nu va fi la fel
dupa ce se intoarce de la razboi.

celestul ranit arata ca
venus din milo
sangerand neputinta.
fragilitatea aceea ingereasca.

oare ii pasa soldatului de statuia ridicata in cinstea lui?
atunci cand il mangaie doar
aripile pasarilor migratoare.

vino langa mine
pe marginea asta de bloc
ia sticla cu vin
si hai sa ne uitam la lume
ca la un film despre caderea zidului.

dedesupt insa intotdeauna ceata de copii -
cu teava pistolului in gura,
noroc ca mesteca guma.

la scoala de ce nu este voie cu guma?
ca o uniforma necesara si suficienta.
ca o armura.
ca solzii unui peste spada.

uneori
vars poezia peste ei
asemenea vinului pentru mort,
pe camasile lor albe
petele imi par petale.

dar

poate sunt doar micul print,

nebun de singuratate,

cantand in sinea sa

"sa nu uit sa iubesc trandafirii."

http://www.youtube.com/watch?v=z30FBZlakMw

despre pietre si ochelari de cal

2011-11-20T20:36:00.003+02:00

oamenii nu inteleg ce sunt pietrele,

de aceea eu le indes in buzunarele lor

pana ii vad tarandu-se pe burta,

nici atunci insa unii oamenii nu inteleg ce sunt pietrele.

uitati aici definitia din dex.

ei o citesc in liniste

si apoi isi continua drumul

intreband in continuare in stanga si in dreapta

de unde pot lua o piatra

pana sa ajunga la o piatra

si cate statii.

ma incumet si arunc in ei mai multe.

speriati isi intorc privirile

intrebandu-ma

daca sunt nebuna si de ce dau.

ma fac statuie.

avalansa inobservabilului palpabil

cu degetul aratator spre ei -

agatati-va aici intrebarile,

va voi da toate raspunsurile

asa cum vi l-am dat si pe acesta.

poetul si muza (poet si muza - cuvinte de gen neutru) tratat de poezie lunga

2011-11-18T22:20:00.009+02:00

a poet s gotta do what a poet's gotta do

si astazi vom vorbi despre cautari unor copii de clasa 1.

as putea traduce cautarea in aur

sau in femeie,

sau in barbat,

dar fiind dincolo de asta o sa o traduc in altceva,

ceva ce neinteles fiind de obicei de gresita interpretare de ceata,

o voi numi egoism.

cautarea poetului este una egoista,

dar nu mai egoista decat cautarea muzei

- fie muza ori barbat , ori femeie.

am sa imi adopt limbajul academic si voi incepe.

(si aici nu numesc femeia un non-poet

sau barbatul un poet sau toate astea

ai sa intelegi ce zic.)

URMEAZA-

asa zicea Eminescu

in timp ce Veronica isi plangea temerile alaturi

intr-un fotoliu rosu.

si el ii mai dadea una peste cap

zicandu-i

fa, daca tu ma vrei de barbat,

eu sunt poet.

fa, daca tu ma vrei de poet,

eu sunt barbat.
si razand o intreaba daca le vrea cumva pe ambele.
ea zice da. el ii mai da una peste cap.

ori in cerc , ori in afara

ori in cerc, ori in afara

se izbeau cuvintele precum ghilotinele

impartind in doua halourile ingerilor

si nici el nu mai stia ce sa zica.

femeia e o fereastra,

e o poarta

prin care se vede cerul,

prin care uneori se vede pamantul,

dar mai ales cerul.

Veronica, iti vor rugini de plans toate

ca niste balamale,

nu le mai plange

ca o cadere luciferica

sau o aruncare de ancora in suferinta imaginata ca un copil avortat.
ii zice cliseic:

nu te iubesc pe tine,

ci ceea ce este dincolo de tine.

ZBANG

si femeia tipa jignita ca este facuta un obiect,

cand el o facea defapt o cale

si ea credea ca nu i se mai potrivesc cuvintele lui

cum i se potrivesc lacurile

de unghii

sau margelele,

o fereastra careia i se scorojeste lemnul

si machiajul ii devine din ce in ce mai gros.

nemernicule ce esti.

ii spune ea.

egoistule.

insa nu cred ca este alteceva niciodata - poetul,

insa femeia in egoismul ei ca intr-o oglinda proasta

se crede muza

si o muza mereu isi va cauta in el

tot o poarta,

tot o mina de aur,

insa ea

cu nonsalanta isi permite sa vorbeasca despre iubire,

cu lopata in mana dreapta, sa-i sape mormantul,

in caz ca pamantul nu este cer,

sau sa-i sape cerul,

sau sa-i sape marea,

sa-si aduca din el pestii si pasarile

pe masa

la o cina romantica

in lumina lumanarilor.

femeia egoista. mereu.

si daca da de pamant

sau de viermi,

sau de orice nu este ea in el

sau de orice nu se imagineaza ea in el -

nu mai intelege

nici iubirea

nici poezia

nici avantul

nici barbatul

nici poetul

nici toate astea la un loc

nici ce cauta

nici ce e ea si de ce e ea

se prabuseste si brusc incepe sa vorbeasca

despre tragedie

ca despre sine

sau o femeie urata uitata intr-un colt mucegait de camera

uitand

ce poetul a zis in prima poezie pe care a scris-o vreodata,

uitand neseminficativul pronume "EU"

care statea ca o statuie de nemiscat

intr-o frumusete rece

si de neatins,

uitand

chipul angelic si palid,

uitand

ce a zis Eminescu

Veronicai,

sau ce am zis eu

sau ce mi-am zis eu mie

sau ce i am zis eu lui

sau ce v-am zis eu noua

uite "Eu" cum se multiplica

precum o bancnota cu versuri

care ar putea cumpara orice ii place

atata timp cat isi permite

cine mai sta sa se gandeasca muritor

credem noi ca ne ridica ingerul

sa ne treaca prapastii

dar mereu ni-l imaginam om.

unde-i greseala?

zi-mi.

poezie scrisa sub influenta alcoolului

2011-11-14T03:45:00.000+02:00

n-am control retinian.

imi fuge ochiu dupa aur

ca unui tzigan.

tentatia e mereu prezenta

ca un clovn vesel

la aniversarea

unui copil bogat.

vreau ceva nou azi.

imi ridic cel mai inalt

castel de nisip

in clepsidra,

vad totul

si totsi nu imi este suficient.

(si totusi)

imi fuge ochiul

dupa aur

ca lui praslea dupa mar

si ma intreb

daca imi este suficient unul pe zi.

un barbat

pe zi

astept de la razboi

uite aici

gramada lor de oase

ca o supa alfabet

nehranitoare

poezia mea

starleta si

pole dancer

la tzeapa

vlade,

uite-ma cum ii trag

imi fuge ochiul la sange

ca la o roba de gala

ca la trena regelui meu

mirosind a

struguri zdrobiti sub picioare de curva

ma plictisesc

intr-un regat adanc in intuneric

niciun mascarici

nu mi aduce a luminitza de la capat

(si totusi)

am sa va lipesc pe toti

intr-un alt fel de dosar de timbre -

am sa il ingrop departe

la radacina unui copac,

mi-am zis - cresteti in voie.

si totusi

am inceput sa-l scriu

pe el intre picioare

ca pe o onomatopee

orgasmica,

mangaindu-l pe frunte

ca pe un copil si

iubindu-l ca pe un tata.

adapost pe sarma

circarilor de culori diferite

intre peretii polaroidului.

ma faci sa beau

mai multa vodka intr-o seara

decat am baut lapte la sanul mamei,

ma faci sa plang

mai mult decat

femeia lu eminescu,

fat frumos din lacrima.

decupeaza-mi lumea

din jurul pieptului

ca pe o gradina a edenului

de care nu mai am nevoie,

trage cearsaful deasupra caderii

parasuta

necesara

adormi cu mine

sub el

pamantul vine ultimul

si atunci

cui mai ii pasa

de el?

Papusa ruseasca

2011-11-13T21:00:00.001+02:00

mi s-a rupt pamantul.

uite-l cum se sfarama

sa ma nasca

din mine.

sora geamana a mamei geamana fiicei ei

se nasc una din cealalta

ambidextru

in sala oglinzilor

toate fetzele ingenuncheaza in fatza tronului

inaintandu-si mastile ca pe cadouri aduse reginei lor

mirajul pe care il poti atinge

intr-un numar perfect de iluzionism

te poti atinge

tu pe tine in cusca

tu din cusca pe tine

oglinda de buzunar

din buzunarul oglinzii

zebra pamant-cer

uite-o cum sta blanda

in intersectii

asteptand sa fie calarita

surealismul si paradoxul,

bata-le vina.

sora geamana a mamei geamana fiicei ei.

un scrijelit din dintzi ca rotirea cubului rubic.

m-am desfacut in bucati

in cautarea mea

si acum nu mai stiu cum sa ma pun la loc.

in becuri zboara fluturi

2011-11-10T05:08:00.001+02:00

EVERYBODY BUT ME.

2011-11-10T04:06:00.000+02:00

Sceneta intr-un singur act

2011-11-09T23:15:00.004+02:00

imi intind mana

nu cu firimituri,

ci cu bucati de carne

sa imi hranesc in fiecare noapte vulturii

nemarginirii,

inchipuirile mele ascunse

si absurde

ca niste paietze cu pretentii

de pus in scena.

bacania de la coltz

de la langa cimitirul vesel,

un macelar cu simtul umorului,

niste coroane cu flori de cactus.

MY ONE WOMAN SHOW

un infarct

cu 4 camere

in care am facut dragoste

fantomatica,

mai mult in atrii

decat in ventricule,

tzipand STOOOOOP, TAIATI.

TAIATI.

TAIATI-ma.

CIUGULITZI-ma.

MANCATZI-ma

toata din farfuria

in care

pariez de fiecare data

cu toti vulturii pe rosu

ca nu veti mai lasa nimic.

imi intind bratele,

nu ca firimituri,

ci ca bucati de carne

si imi astept in intuneric

cioclii.

Tziganii lui dumnezeu si alti ingeri negri

2011-11-09T22:29:00.004+02:00

ne tziganim cu dumnezeu
despre destinele noastre,
de parca ni le-ar fi lasat
incolacite ca niste serpi in desert
in cautare de inteles.

acatistele Nestiintei
ne invelesc brigeagul
in catifea.
il bag in stomacul tau
pentru pomenirea Altuia,
apoi il sterg cu acatistul.

-nu te supara, ai un foc?
-pentru?
-sa-ti fac lumina in intuneric.

imi schioapata
ingerul in piept
ca Richard,
caci s-au repezit sa-i smulga o aripa.

nu ingenunchem
nici macar cand suntem facuti cavaleri,
ci ne repezim cu mana spre sabie
sa omoram
in numele salvarii.

mi se termina cerneala
si parca as mai vrea sa zic ceva,
dar eu pentru cerneala n-am sa ma tziganesc cu tine,doamne,
chiar daca imi este tacerea un sarpe in desert.

pantec

2011-11-08T03:03:00.002+02:00

(...)
nascandu-i visele ca pe copii perfecti
spunand poezii de nichita stanescu
asemenea rugaciunilor din biblie.

fii fericita

2011-11-08T02:42:00.003+02:00

si ea si-a pus tabloul pe perete

cu scrisul caligrafic al lui

"nu le putem avea pe toate."

tabloul pe care il priveste

de fiecare data cand isi bea cafeaua

si soarbe

lasand un strop pe fundul cestii

in amintirea celor neputand fi avute

si asa cu fiecare lucru.

ea stie.

a invatat la scoala

ca intre doua numere

sunt si numerele

nepredate.

vedem totusi mlastina cu insule nenumarate

precum dioptriile

care ne salveaza din ceatza neputintei,

totul creste

totul trebuie sa creasca,

altfel ne prabusim pierduti.

/intre timp

maimutza adauga cuburi sub banana

pe care cineva o ridica din ce in ce mai sus,

o maimutza visatoare

in cautarea idealului

ca un caine bine dresat

in cautarea unui stapan pierdut./

insa

ea stie.

a invatat la scoala

sa-si poarte uniforma conformismului

ca pe un costum porno din sexshop.

isi pune urechile de ascultatoare.

isi pune sanii de mama.

isi pune copilul la san.

isi pune poza lui in rama

pe birou

si pe toate in rama de tablou

cu scrisul caligrafic al lui

"nu le putem avea pe toate."

da sa planga, stie ca maimutza ar adauga cuburi in timpul asta

insa

ii suna telefonul,

ii aude vocea

se linisteste

asa cu fiecare lucru.

vine Cirque du Soleil !

2011-11-07T14:47:00.001+02:00

http://www.enational.ro/online-cocktail/cirque-du-soleil-pentru-prima-oara-in-romania-video-102369.html/

poezie despre metafora

2011-10-31T21:53:00.001+02:00

doamne,

m-am saturat de metaforele maretze

ca de niste biserici cu cruci inalte de aur.

eu sunt genu de poet

care

scrie pe unde apuca

despre o femeie cu un picior dezvelit

sau un fund bombat

si cam asta despre mine

nu ma uit la televizor

pentru ca am fobie de reclame

politica ma plictiseste de mor

sotie mea e prea (asa cum nu-ti place nici tie)

s-o mai (cum ii zici si tu cand o)

ma scuzati.

scurt si la obiect

doamne,

mi-s toate pana n gat.

cateodata imi aduc aminte ca-mi ziceau unii

"tu o sa ajungi mare,ma!"

si atunci scuip o flegma

cat un ban de aur

spre care se reped cersetorii

sa-l verifice cu dintii.

vorbesc singur, nu?

nimeni nu ma mai citeste acum ca nu mai scriu metafore marete.

poezie despre sex

2011-10-31T21:52:00.001+02:00

scrie o poezie scurta

ca astia nu mai au rabdare

sa citeasca poezii lungi.

pai despre ce sa scriu?

nu stiu scrie si tu despre sex.

pai cum adica.

pai uite asa.

vine el

o face pe nostalgicu

ea cade n plasa ca e naiva

el o imbata

o fute

si dupa fumeaza impreuna o tzigare

pai si unde-i sexu?

acolo in "o fute."

pai asta nu e poezie.

pai ai zis ca vrei una scurta.

Ineptii in allegretto

2011-10-28T04:03:00.004+03:00

șontac 

spre scoala 

el cu doua capete 

de balaur mai înalt decat mine

ce sa vorbim azi.... ce sa vorbim azi...

nu vezi că încă mi-e rușine și mă bậlbậi

aaa..aaa...nimic...nu știu...aaa...poate...da

nu îmi plac filmele de groază fac multe sporturi îmi plac băieții speciali ca tine cu cicatrice și cucuie

loviți la cap în cot în barbă care se iau la bătaie cu toți și îi fac să plangă și eu aplaud de undeva 

"e cu mineeeeeeee!"

îți scriu poezii simple de care rậd ca proasta ,că d-alea filozofice suntem satui amậndoi ,oricum cartea nu ne place.

din cậnd în cậnd vorbim despre ...aa... și mă bậlbậi...

da tu-nțelegi.

cred în mori de vậnt

sunt slabă si mă iau pe sus 

fantezist și boem

zậmbesc ca pojghița

mi-e frică de porțelan

și de toate lucrurile care îmi seamnă

mă plimb prin Chirigiu cu mậinile în buzunar

ascult muzică si uneori strậng ochii să nu plang

așa cum am văzut în telenovele

că mi-e dor si mie

gata ai venit

ce bine

hai să vorbim despre 

aaa.....aaa.....nu vezi că mi-e rușine ,

iar mi-au dat cu rigla peste degete la scoală

că nu știu să zic...

coada la moaste

2011-10-27T23:30:00.003+03:00

avem o confirmare de 3 km ca lumea n-a inteles ce este dumnezeu. confirmarea se intinde de undeva din centrul bucurestiului , de la unirii, pana "dumnezeu NU stie unde", caci nici el cu toata omniprezenta sa nu poate sa i vada capatul. moashte n suflet n are nimeni, caci ar fi grotesc, nu? imi pare rau , caci sunt oameni amarati acolo, dar este tot un fapt si nu pot sa l ignor.

scoateti jokerii din pachetul de carti deoarece nu seamana cu voi

2011-10-27T23:17:00.005+03:00

daca nu erau nebunii
am fi murit demult
in fatza usilor din fier forjat.

buzunarele pline de chei
va trag inspre pamant
pentru ca n-ati stiut sa le inventati usoare,
v-a placut sa va complicati in ecuatii
sa complicati credinta n biblii
si dragostea n razboaie

cand toate sunt randuri
de abecedar
usor urmaribile cu degetul

nu mai apreciaza nimeni
simplitatea,
caci e prea putin sa privim un copac
si sa tacem din gura.

va nghesuiti in maxime celebre
ca bani in portofelul de bogatas
crezand ca puteti lua multe pe
un permis de om de stiinta,
trantind in carucior
carti de Llorca si Mallorca

si nebunii alearga printre voi
scotand limba,
cu piramidele tzintite n piept
crezandu-se faraoni
crezandu-se iisusi
fericiti si impacati in sinea lor mica.

mie mi se pare frumos si zambesc

ei le dau foc in lagare ca unor evrei
eminescieni
ca unor jegosi nedemni de-a sta la masa lor
de craciun.

scoateti jokerii din pachetul de carti,
caci nu seamana cu voi,
voi,
stimatilor,
cu dumneavoastra, stimatelor .

regi si regine.

despre egalitatea unora

2011-10-26T22:02:00.002+03:00

cel ce se proclama
stapan
este un sclav
in fatza sinelui.

*

spunem ca egalitatea ne indobitoceste
ne inrobeste
ne atribuim roluri
pentru a ne salva din anonimat

egalitatea nu este nobila
e ca si cum nu ne este suficienta
o barca de salvare de persoana

nu exista progres in egalitate,
dar progresul este insusi mentinerea egalitatii

egalitatea este un atac de panica
este momentul in care vezi o alta domnisoara
imbracand ceva ce ai si tu
"nu se poate."

egalitatea inseamna a nu fi special
egalitatea inseamna ca atunci cand tipi
dupa ajutor
sa nu te auzi de tipatul altora
si sa mori
fara lumanari la capatul patului

sa le taiem capul egalilor
sa facem revolutie
sa acoperim oglinzile
sa le ardem casele
sa le violam copiii
semenilor nostri

egalitatea,
acest monstru inocent
in care aruncam cu pietre.

cea mai frumoasa poezie scrisa din scarba

2011-10-26T20:57:00.003+03:00

mi-e greata. traiti in minciuna

ca intr-o sodomie neglijabila.

adevarul a devenit

cel mai mare ventriloc

al tuturor timpurilor -

el si intuitia.

cea mai circulata intersectie

este cea dintre

mediocritate

ingamfare.

lashul se inchide in casa

de frica strainilor.

autostopistii

raman pe marginea drumului

ca raspunsurile

intrebarilor nepuse.

ce cautam aici?

nici ei nu mai stiu,

asa

puzzle-ul meu ramane incomplet

ca o harta gaurita in centru.

ma simt ca intr-un blocaj de trafic

cineva a dat peste o caprioara

ce cauta aici?

poate ce cautam si eu,

mereu imi spun asta,

unde sunt, doamne

rezervatiile naturale?

unde este doamne, minotaurul?

micul artist provincial

dezgustul

imi lasa urme de ruj

de curva

pe camasa

cine sunt eu sa spun adevarul?

un ciocan de judecator?

dau cu pumnii in peretii

gandului

pana cand imi curge sange

din ei,

de sub coroanele de spini pe care le poarta
ca pe lantzuri de ocnasi

iubesc neoameni

in visele mele cele mai adanci

ii prefac in ingeri,

doar acolo mi-a mai ramas credinta

ca o scoica

de o culoare ciudata

in care traiesc

in care poate candva

voi putrezi.

grenada

2011-10-24T06:06:00.000+03:00

versurile mele sunt bombe lacrimogene
punct
si virgula

i got mail!

2011-10-24T05:52:00.002+03:00

http://www.sisif.ro/portretul%20poemului%20la%20tinere%C5%A3e/726/Poeme-de-Oana-Nedelcu.html

oda tuturor lucrurilor

2011-10-23T20:19:00.001+03:00

Ale tuturor lucruri.

mulaje imperfecte si

dubluri de carti.

cine este responsabil

pentru greselile noastre?

imparteala nu a fost corecta de la inceput.

sunt eu de vina ca

a incurcat mos craciun cadourile.

sunt eu de vina

ca am spus intotdeauna cele mai frumoase poezii

in seara de ajun.

sunt eu de vina

ale tuturor lucruri.

daca ar fi sa schimb ceva

as schimba

scutece, da.

as schimba

scutecele imprevizibilului.

sunt one woman show.

sunt one woman shOOOOW-oow-oww -

un caine cu schelalait prelung,

imbracat in fustita de fetita careia i-au lipsit papusile.

latru in re bemol si

fac pipi pe unde-mi vine.

asa este salbaticia -

nu definitia din DEX.

salbaticia -

copilul pierdut in padure ce

invata sa omoare pentru hrana.

PLANGAND

peste cadavru

briceagul cu

lama lucind in ochi.

cer sangeriu.

pe mine nu ma imbratiseaza nimeni

pe patul de moarte.

mie nu mi aprinde nimeni lumanari

in buncarul intunericului

atunci cand caut in burtile mortilor

cuvinte

ca pe resturi de mancare,

cand nu mai am ce,

cand nu mai am de unde.

vino sa traiesti aici

cu mine,

ca-n cresha

sa ne cacam pe noi impreuna

facem

oda

acestor tuturor lucrurilor,

vrei?

caleidoscop

2011-10-22T16:51:00.002+03:00

poate m-ai vazut prin piramida.

curcubeic.

distorsiunea imaginarului.

dincolo de greselile gramaticale -

imi stau precum cearcanele

in pantec.

bolnava de nimicuri

rasfoiesc piepturi.

nu imi convine nimic.

o lingurita sau doua de zahar?

una si trei sferturi.

sunt paradoxul detaliului.

imi vreau ingerul mereu un pic negru.

nu ating decat ce este al meu,

d-asta s-ar putea sa ma vezi

chircita

abisal launtric.

poate m-ai vazut prin piramida si

poate eram cu spatele,

cu fumul de tigara

ca un rest de coroana

mancata de carii

ai crezut ca sunt vreo regina

te ai vrut vreun rege

trasura neputintei

si vizitiul intelept -

nelipsite imagini

din universul meu pictural,

mural,

un colos din rhodos

si insula fara stapan.

zeul cui

iubirea cu sceptru de catifea

o rochie de femeie

in pumnul de fier

nu imi aduc aminte de tine decat

lumina slaba

pe obrazul

nebarbierit

paloarea

amintirii

un opal la gatul unei femei triste

toate poeziile mele s-ar termina

asa.

de apoi

2011-10-17T03:25:00.001+03:00

judecata dreapta ca o linie

sau ca un bici pleznind pamantul

dezbraca-ti carnea muritorule,

arunc-o n gramada aia de viermi

si spune-ne acum o rugaciune,

una sincera

te rugam

mai tare

MAI TARE

ca pe un catec

comunist

la cenaclu

nu-ti fie rusine

uite si ingerii sunt dezbracati

vino in fatza noastra

om parea noi leprosi

cu veshmintele astea

si nimburile lustruite,

dar

incume-te

nu vrei.

ti-e frica,

vezi?

hai , du-te inapoi ,

du-te de aici,

vedem

poate totusi

maine.